◦ Ceea ce este mult ne leagă de materie și ne face violenți, după care chemăm Forțele Cerului să ne desprindă. [...] Adică tu vrei mai mult ca să pierzi – și ca să suferi mai tare?
◦ Oamenii atacă cu răutatea din tine. Vezi la ei ceea ce este în tine. Altfel, lumea este continuu în pace și în Iubire. Numai în apropierea ta viața ia forma interiorului tău. Prin urmare, tu te vezi pe tine în fața ta, mereu. De aceea nu ai efectiv pe cine să te superi, decât pe tine, dacă poți. Autoanaliza blochează consecințele exterioare.
◦ Tot ce trăiesc vine din mine ca un bumerang înapoi. Expeditorul și destinatarul sunt tot eu. Fiecare se aruncă singur în fântână. Lumea aceasta este doar de depășit și de iubit.
◦ Când nu mai ai ceva de apărat, ești cel mai fericit. Fără tine (ego), toată bucuria este a ta (suflet). Când tu ești un nimeni, atunci numai El este.
◦ Noi trăim în imaginația egoului, într-o cutie. Fiecare cu cutia lui. Dar nu cunoaștem realitatea. Exteriorul este interiorul minții noastre. Noi, mișcându-ne în lume, explorăm de fapt gândurile noastre. Dar viața este liberă de împărțire în bine și rău, pentru că nu are un eu.
◦ Ce sens are viața noastră?
Noi venim aici pentru dincolo. Nu venim pentru lumea aceasta. Noi credem că viața este o continuă adăugare de satisfacție la trupul nostru. Dar nu este așa. Este invers, viața este depășirea acestor atracții.
◦ Sufletul nostru divin este una cu sufletul stelelor, al apei, al Pământului. Datorită acestui lucru, dacă accesezi sufletul acesta, ai autoritate asupra existenței. Poți să-i spui muntelui să se miște. Pentru că ești una cu el. Dar pentru asta trebuie să ajungi la această conștiință, la marele suflet. Dar pentru asta, trebuie să eliberezi viața din mâna ta. Puterea cea mai mare o ai când nu vrei mai multă viață, când vrei puțină. Şi mai mult, în momentul în care vrei mai puțină viață, ți se dă mai multă.
◦ Nu poți tu să-mi faci atâta rău cât pot eu să te Iubesc.
Marius Ghidel
◦ Oamenii atacă cu răutatea din tine. Vezi la ei ceea ce este în tine. Altfel, lumea este continuu în pace și în Iubire. Numai în apropierea ta viața ia forma interiorului tău. Prin urmare, tu te vezi pe tine în fața ta, mereu. De aceea nu ai efectiv pe cine să te superi, decât pe tine, dacă poți. Autoanaliza blochează consecințele exterioare.
◦ Tot ce trăiesc vine din mine ca un bumerang înapoi. Expeditorul și destinatarul sunt tot eu. Fiecare se aruncă singur în fântână. Lumea aceasta este doar de depășit și de iubit.
◦ Când nu mai ai ceva de apărat, ești cel mai fericit. Fără tine (ego), toată bucuria este a ta (suflet). Când tu ești un nimeni, atunci numai El este.
◦ Noi trăim în imaginația egoului, într-o cutie. Fiecare cu cutia lui. Dar nu cunoaștem realitatea. Exteriorul este interiorul minții noastre. Noi, mișcându-ne în lume, explorăm de fapt gândurile noastre. Dar viața este liberă de împărțire în bine și rău, pentru că nu are un eu.
◦ Ce sens are viața noastră?
Noi venim aici pentru dincolo. Nu venim pentru lumea aceasta. Noi credem că viața este o continuă adăugare de satisfacție la trupul nostru. Dar nu este așa. Este invers, viața este depășirea acestor atracții.
◦ Sufletul nostru divin este una cu sufletul stelelor, al apei, al Pământului. Datorită acestui lucru, dacă accesezi sufletul acesta, ai autoritate asupra existenței. Poți să-i spui muntelui să se miște. Pentru că ești una cu el. Dar pentru asta trebuie să ajungi la această conștiință, la marele suflet. Dar pentru asta, trebuie să eliberezi viața din mâna ta. Puterea cea mai mare o ai când nu vrei mai multă viață, când vrei puțină. Şi mai mult, în momentul în care vrei mai puțină viață, ți se dă mai multă.
◦ Nu poți tu să-mi faci atâta rău cât pot eu să te Iubesc.
Marius Ghidel
Comments
Post a Comment