Cam tot timpul
facem acest lucru – cădem din Rai, din liniștea aceea absolută. Ne facem țeluri în viață și ne fixăm de ele. Suntem fascinați de lumea înconjurătoare. Cădem în mental, uităm de Divin. Divinul este starea care seamănă cu luciul apei care nu se mișcă. Liniștea absolută. În viața de zi cu zi, atunci când acceptăm, renunțăm, cedăm, dăruim mai mult decât luăm, intrăm în Divin imediat. Şi când intrăm în Divin, realitatea
se transformă, devine miraculoasă. Dacă ne ducem spre ego și vrem, luptăm, rezistăm, începem să ne opunem sufletului, întâmpinăm greutăți în viață. Trebuie
să urmărim mereu să nu vrem mai mult. Egoul e cel care distruge miracolul.
Energia care se obține din ce aparent pierdem,
de exemplu mâncând mai puțin decât până la senzația de sătul, se duce înapoi și hrănește sufletul. Lucrurile
din lume ne iau din energia divină. Lumea nu ne dă absolut nimic. Pentru că nu
este de felul sufletului nostru. Sufletul are o energie foarte înaltă. Lumea nu
ne poate face fericiți. Ea ne iubește dacă poate, dacă nu poate, nu. Așteptăm
degeaba ceva de la ea. Nu e nevoie să așteptăm nimic, pentru că sufletul e o
energie foarte înaltă.
Când apare
o boală este un semn că am luat prea mult „eu”. Atunci miracolul l-am dat afară.
Nu mai are loc să vină.
Marius Ghidel
Comments
Post a Comment