Love to verse (I)

I lost
my way
all the way
to you
and in you
i found
all the way
back
to me

(Atticus)


La început când încă mai purtam
pe suflet coaja de var a sufletului
credeam și speram
iubind să fiu iubit.
Mai târziu când dădeam din trup
ca dintr-o aripă
în sângerosul aer, mi-am zis:
dacă pot să iubesc mi-e destul
și mi-este surâs
și mi-este vis
dacă pot să iubesc.
La urmă, la umbră
am cântat:
dacă cineva poate să iubească
e împărat
dacă cineva este iubit
e infinit
și dacă există iubire
din goluri se naște plinul.

Lambada, Nichita Stănescu


Două libertăți se unesc pe veci,
Dăruindu-se una alteia..
(Goga)


Să nu te îndoiești de tine
Când tu adânc te-ai căutat
Și dacă ai făcut doar bine,
Divinitatea ta a observat.

Să nu te cerți pe tine
Când lumea greu te-apasă
Poate nu vezi, dar ești în tot ce vine
Și îți croiești o viață luminoasă.

Poate te strânge uneori
Spațiul cel strâmt al lumii efemere
Când prin eternități tu zbori
Și orice constrângere piere.

Și te oprești grăbit din mers
Să te privești din tine
“Oare sunt eu, cel ce mă scriu din vers
Sau mă privesc din mine?”

“Unde mă aflu, atunci când nu mă știu
Și unde mă voi regăsi?
Cine sunt eu, când nu mai știu să fiu
În tot ce mâine va pieri?”

Și apoi, străfulgerat de-un gând
Tu te oprești din întrebare
Căci ești din cer, dar pe Pământ
Particulă de praf într-o divină stare.

Ana Maria Ducuță

Comments