Eu îmi scriu conjuncturile vieţii mele (I)

Cum să faci ceea ce-ţi place?

Constantin Brâncuşi a fost un mare iniţiat. El nu doar a sculptat, ci a şi meditat înainte să practice şi conform unor cercetări şi a lucrărilor lui, se pare că a dobândit prin asta o anumită formă de iluminare spirituală. 

„Lucrurile nu sunt greu de făcut, ci e greu să ne punem în starea de a le face.”

Pentru a înţelege acest mecanism, e necesar să înţelegem că tu poţi face ceva doar dacă ai o stare adecvată. Poţi să iubeşti doar dacă eşti în stare de a emite sentimente frumoase. Dacă emiţi sentimente de invidie, de supărare, n-ai cum să iubeşti. Deci cele două nu se îmbină. Întotdeauna lucrurile pe care vrem să le facem în viaţă au o încărcătură emoţională pe care Brâncuşi le-a povestit şi le-a expus foarte frumos – „starea de a le face”. Pentru a reuşi să ne punem în starea de a le face, e foarte important să înţelegem că nimic nu e gratis pe lumea asta.

S-a făcut un chestionar în care mulţi oameni au fost întrebaţi dacă vor să-şi împlinească menirea. Răspunsul a fost 100% da. Ca să-ţi împlineşti menirea e ca şi cum ar trebui să urci pe un munte. Vârful e menirea ta, respectiv pentru a ajunge pe vârful acestui munte, parcurgi nişte etape. Urci pe nişte coline, cărărui, te caţări pe o stâncă, sunt multe etape pe care le parcurgem. Sunt două variante să ajungi pe vârf: una este că mergi cu elicopterul şi ajungi uşor, fără mare efort; alta e să urci pe munte până sus. Pas cu pas. Sunt două feluri de a avea o diplomă de medic. O cumperi (că se poate cumpăra şi printa la imprimantă) sau urmezi o facultate, dai o licenţă şi primeşti acea diplomă. Aşa este viaţa per ansamblul ei. Noi putem alege să păcălim viaţa, vrem să ne paraşutăm direct în vârf, vrem să ni se reveleze direct menirea, dar nu suntem dispuşi să plătim preţul. Un clarvăzător a spus la un moment dat că este extrem de periculos să spui oamenilor care este menirea lor. Foarte periculos. O să calce în picioare acel ceva, n-o să-l aprecieze; şi prin asta există riscul chiar să-şi rateze menirea.

Împlinirea menirii presupune o serie de etape. Noi putem să ne revelăm menirea doar atunci când interior suntem pregătiţi. Analogic, dacă tu eşti o femeie care-şi doreşte o relaţie de cuplu, dar una ideală, în care-l vrei pe Făt-Frumos, trebuie să fii în starea de Ileana Cosânzeana. Dacă vrei să ai o casă frumoasă, un trai decent şi independenţă financiară, trebuie să fii în starea sufletească, etică, morală adecvată ca să faci asta. Altfel e imposibil.

Revenind la povestea noastră, din păcate foarte mulţi oameni vor ca lucrurile să fie cât mai ieftine. Vor lucruri second-hand. Dacă se poate chiar gratis. Vă rog să înţelegeţi că dacă faceţi un lucru second-hand, veţi obţine un rezultat second-hand. Şi n-o să vă placă. Dacă vreţi să obţineţi rezultate măreţe în viaţă dar nu sunteţi dispuşi să plătiţi un preţ, veţi ajunge să încercaţi şi să fiţi într-un permanent cerc vicios. Şi cine o să fie de vină? Foarte simplu: guvernul, creşterea preţului la carburant, vecinii şi bineînţeles mama fiindcă nu m-a-nvăţat, copiii mei că-mi fură timpul... Oamenii devin extrem de abili în a da vina pe ceilalţi. A fi cu adevărat un om spiritual înseamnă să înţelegi că nimic nu e gratis. Că totul are un preţ. Legea efortului spune că doar printr-un efort cumulativ vei reuşi cu adevărat să dobândeşti ceea ce ai cu adevărat nevoie. Dacă nu, există şi varianta foarte populară de altfel, că vrei să-ţi cumperi o casă, nu ai bani cash, dar o cumperi în rate. Şi ce se petrece? O plăteşti de 3-4 ori, să nu mai spunem de presiunea băncii, consumul emoţional, stresul adecvat şi multe altele. Adică perioada în care te afli sub incidenţa plăţii (a ratelor), viaţa ta este altfel. Pentru că un om, atunci când trăieşte sub presiunea sentimentului îndatoririi, îşi pierde contactul cu sufletul.

după Zoltan Bartha