Frumusețe în dar (VI)

◦ Dacă acorzi toată atenția ta exteriorului, pierzi timpul. Ca să-ți reușească o acțiune, te duci spre ea, după mult abandon de sine și dăruire – fără acel gol de eu nu reușești în nimic.

◦ Tu ce alegi? Alegi bucuria trupului sau îl vrei pe Domnul? Vrei mai mult sau mai puțin? Prin identificare cu ființa divină din noi, tu te eliberezi de legăturile nefaste ale eului îndărătnic.

◦ Trăim pe Pământ pentru a transforma egoul în Iubire.

◦ Să nu te prinzi de nimic din viața aceasta este suprema și adevărata bucurie.

◦ Iubirea este peste tot. Iubirea te-nconjoară, este aceeași ființă sublimă peste tot. Şi dacă ataci oamenii, te ataci pe tine. Nimic rău nu rămâne nepedepsit, pentru că Dragostea este pusă în fibra vieții.

◦ Oamenii se pedepsesc singuri, de aceea nu este nevoie să reacționezi la nimic. Ești puternic doar când te asociezi celei mai mari Puteri a lumii, Dragostea egală pentru toate.

◦ Când eul se retrage, înaintează Dumnezeu. Să nu mai fii important, să fii de nevăzut și de neobservat. Atunci numai El este și oriunde privești nu rămâne decât o Slavă continuă să-I aduci Lui.

◦ Tu nu aparții acestei lumi. Ești mai mult decât atât.

◦ Toți oamenii sunt pentru tine. Omul bun din fața ta este bun cu bunătatea din tine. Tu ești acolo în fața ta mereu și mereu. În toate câte ți se petrec este vorba numai despre tine.

◦ Înaintea unor momente importante de viață te duci spre El, gol de sine, cu pace, liniștit: te înfrânezi și ții post, te controlezi în toate, cedezi peste tot binele tău și astfel te încarci cu energie miraculoasă, iar aceasta se va duce spre acea situație și o va împlini. Înfrânarea (controlul) îți dă viață. Liniștea de azi este împlinirea ta de mâine.

◦ Totul este invers decât credem noi, pentru că suntem în mintea egotică. Adevărul este inversul a ceea ce-ți spune egoul. Singura soluție este înfrânarea, care stoarce materia și eliberează energie subtilă.

◦ Poți să te predai pe tine continuu, astfel încât întotdeauna Domnul să fie cu tine.

◦ Când ajuți sau servești ori slujești și te supui, dăruiești, acolo nu este un eu.

◦ Dacă nu te lipești de nimic, lumea nu te poate necăji.

◦ Corpul este doar o umbră, nu se poate opune sufletului. Puterea este la duh. De ce facem noi totul pentru partea cea mai mică a noastră? Vindecarea este vindecarea sufletului.

◦ Omul este ceea ce Dumnezeu a avut în vedere de la început.

◦ Atunci când restrângi materia, izbucnește Energia sfântă.

◦ Dacă ai un țel legat de corp, vei distruge corpul, pentru că vei irosi energia ce ți-a fost dată pentru înălțare.

◦ Iubirea de Dumnezeu înseamnă să faci ce face El. El Se dăruiește necondiționat.

◦ Nu viața trebuie să fie pe primul plan, ci sufletul. Iubirea este o jertfă continuă.

◦ Dacă ceva vine spre tine, înseamnă că de acel lucru ai nevoie. Ți se cere doar singur lucru: să accepți totul fără reacție.

◦ Când obții ceea ce ți-ai dorit, imediat te plictisești, vrei altceva și tot așa mereu. Vrei să neliniștești sufletul care este o energie înaltă cu materie? Nu se potrivește. Fragmentele lumii nu te pot bucura continuu. Energia sfântă care întreține viața o poți lua numai de la Izvorul vieții, care este Dumnezeu.

◦ Trebuie să faci totul ca să te pierzi pe tine, să nu te vezi. Numai celălalt este important. Tu nu ești important deloc. Să poți să stai în genunchi în fața celui care te umilește. Dar nici măcar asta nu putem. De ce? pentru că suntem niște vii morți. Oscilăm în jurul liniei roșii subțiri și suntem în pericol continuu. Să-l lași pe Dumnezeu să fie cu tine, să-I închini timpul tău Lui. Nu-ți aroga nimic, că nimic nu e al tău. Să lași oamenii în pace, că El I-a creat. Să lași tot ce înseamnă viață, că de la El este. Să fii neatent la ea, neinteresat de jocul vieții și al morții. Şi lăsându-le Lui pe toate, te unești cu El, intri în sfera Lui. numai când te îndepărtezi de viață te unești cu El. Atunci vezi viața altfel.

◦ Recunoaște doar că totul vine de la El!

◦ Cel care se supără este un viitor criminal, adică supărarea este dorință de a ucide. Supărarea arată că nu mai avem energie vitală. Orice sacrificiu de sine este o hrănire cu energie vitală.

◦ Când înțelegi că totul vine de la El, nu mai ai ce să comentezi. Atunci nu mai există rău și vinovați în lume și ești liber de tine însuți. Astfel înțelegi că nimic nu este cu adevărat al tău, că totul este al Lui. Şi corpul tău și sufletul tău și tot Universul este al Lui. Nimic nu-ți aparține ție. Atunci ce griji să-ți faci când totul este numai în puterea Lui?

◦ Fă totul pentru ceilalți pentru că ei sunt sufletul tău divin.

Marius Ghidel