Frumusețe în dar (V)

◦ Nu vă legați de gânduri. Toate gândurile, grijile pe care le țineți în minte nu sunt interesate de voi. Voi le doriți, dar ele nu au nevoie de voi.

◦ Folosiți orice ocazie pentru a dărui binele vostru celorlalți, pentru că a fi gol de sine este infinit mai important decât a câștiga ceva din lume. Cel care se duce spre exterior și face totul pentru formă sau aspect, pentru imagine și material, își va pierde sufletul în ritm de carnaval și nu va mai avea apoi cine să-l țină în viață. E un risc mare. Lumea se derulează prin fața ta ca la cinematograf, dar tu nu te poți agăța de nimic. E absurd să te identifici cu imaginea.

◦ Noi deschidem sau închidem Cerul. Suntem ușieri divini la Poarta Cerului.

◦ Domnul nu se uită decât la suflet. Când a pornit o răutate din noi, celălalt este sub control divin imediat – va acționa după poruncă divină. El nu e de vină cu nimic. Din clipa aceea tot ce ni se face este un răspuns direct de Sus la nivelul orgoliului nostru, spre ajutorul sufletului, indiferent ce ni se petrece. De aceea, nimeni din afară nu este de vină cu nimic pentru ceea ce vine din tine. Şi nu poți fi supărat pe nimeni. Tot ce ți se petrece este pentru a te vindeca de orgoliu. Nu poți arunca vina pe nimeni în afară. Oamenii sunt Trimișii Domnului, ca să te vindece de orgoliu, trufie și mândrie – Medicii Cerului – și lucrează chirurgical la tine. Şi până la urmă te vor vindeca.

◦ Când ești nemulțumit de ceva, ești în ego, nu în adevăr.

◦ Tu ești ființa divină din fața ta. În noi toți este același suflet minunat. Noi credem că suntem separați, dar suntem aceeași ființă.

◦ Ca să vindeci trecutul, poți lua toate momentele în care ai reacționat, ai luptat sau te-ai apărat și să încerci să le retrăiești, punând în locul lor Iubire, îngăduință și compasiune. Şi invers: ești atent la cum te comporți acum. Astfel, unești trecutul și viitorul în acum. Acum este un timp infinit.

◦ Vindecarea înseamnă a întări sufletul ceresc din noi și a-l lăsa să se exprime, să fie lucrător în viață. Nu te interesează nimic al tău, faci totul pentru ceilalți, pentru că ei sunt tu. Numai atunci faci totul pentru ființa divină care ești. Atunci Îl atingi pe Dumnezeu.

◦ Dă voie celuilalt să te lovească și nu reacționa. Pentru că lovitura lui vine din tine. Cum să te bați cu celălalt pentru ceva ce vine din tine? Sau să-l faci vinovat, e fără sens.

◦ Când nu reziști și nu lupți, se închide circuitul și păcatul tău se șterge, dar dacă eviți lovitura celuilalt – dacă te aperi, urci pe un nivel superior și te va lovi cineva și mai tare. Înțelege că lovitura din afară vine ca să șteargă atacul tău, nu ca să te omoare, cum îți zici tu. Ca să existe ștergerea sau iertarea, tu trebuie să nu reacționezi în niciun fel. Ci să te supui.

◦ Atât timp cât vei crede că ești un eu care nu are destul, vei suferi.

Marius Ghidel