Frumusețe în dar (IV)

◦ Când te împotrivești vieții așa cum este, tu nu ești în adevăr și tot ceea ce-ți spui nu este adevărat. De fapt, îți aperi egoul și crezi într-un mincinos și într-o minciună: că celălalt este vinovat, când ei toți sunt (Îl reprezintă pe) Dumnezeu. Cum să arunci mereu vina pe El? Domnul vrea doar să te salveze de tine. O neplăcere vine din față exact în momentul în care în tine este prea mult orgoliu și trufie, ai luat mai mult decât ai dat și acum ai nevoie să fii micșorat. Vina este la tine, niciodată la celălalt.

◦ Cine cedează puterea sa, voia sa și nu se apără ori nu luptă, acela Îl alege pe Domnul, deci alege Raiul încă de aici. Gândește-te, în momentul conflictului ce alegi tu? și vei vedea apoi ce se va întâmpla cu tine.

◦ Nonreacția este Dumnezeu și Raiul.

Și ce poate fi pe Pământ o viață fără Dragostea lui Dumnezeu? O irosire a timpului ce ne-a fost dat spre înălțare.

◦ Nu faceți din părți, din efemerități adevăruri absolute! părțile nu pot niciodată să-l împlinească pe om, pentru că nu au energie de la Sine, sunt destinate distrugerii.

◦ Cel care caută lumea nu va putea să se ridice mai sus de zona de sub Cer, pentru că nu va avea energie.

◦ Nu este nimic rău absolut în lume, totul este spre ajutorul nostru. toți oamenii lucrează la noi „chirurgical” și extrag din noi Iubirea. Adică ne înlătură tot ceea ce blochează Iubirea.

◦ Lui Dumnezeu trebuie întâi să dai tu. Când mai mult iei decât dai, pierzi din puterea vieții din care toate se împlinesc.

◦ Belșugul nu ar dăuna atât de mult dacă nu ne-am atașa de el. Dar putem? Cine poate să nu se supere când pierde ceva prețios? Cum știi că ești atașat? Dacă te superi când pierzi un lucru.

◦ Ceea ce semeni, aceea vei culege. Primești numai cât dăruiești.

◦ Oamenii sunt cum trebuie întotdeauna, noi de fapt ne batem cu ceea ce vine din noi prin omul din fața noastră. Noi nu înțelegem că lumea este perfectă așa cum este. Dacă alegem însă calea egotică, va putea genera durere mare. Dacă nu vrei să suferi, mergi singur spre puțin, ca să nu ajungi să fii forțat.

◦ De ce egoul este supus atașamentului și plăcerilor? Din fascinație. Este incomplet pentru că privește numai la părți și vrea să se întregească. Dar cu fragmente lumești nu poți fi niciodată întreg Divin.

◦ Omul aleargă spre mai mult și cu greu este mulțumit uneori. Dacă omul e limitat în cunoaștere, nu este limitat în Iubire. În Iubire suntem nelimitați: Iubim infinit.

◦ Dacă stai într-o lume de fragmente, nu poți să iubești total. Noi ținem cu una, dar nu suntem de acord cu alta. Ar trebui să Iubim necondiționat, adică să înțelegem că avem toată Dragostea în noi și că nimic nu ne limitează din a Iubi la infinit.

◦ Răul este fragmentarea. A vedea Iubire peste tot este Întregire.

◦ Egoul judecă, de aceea vede totul diferit.

◦ Cu forța cu care te agăți, cu aceea ești desprins. De ce? Ca să-ți salveze sufletul. De aceea neplăcerile și necazurile ori bolile sunt necesare. E suficient să Iubești că și începe refacerea duhului tău. Trebuie inversat interesul de pe trup pe suflet și atunci apare vindecarea.

◦ Omul de lângă tine nu este iubitul sau iubita ta, ci în spatele lor este Divinul și cu toții lucrează asupra ta, în mod corector. Întâi te atrag și apoi te resping dacă te așezi – și-ți desfac legăturile, te decuplează, te descătușează și îți redau libertatea. Oamenii sunt metode cerești de îndumnezeire, dar noi privim orice desprindere cu forța, orice neplăcere sau durere ca pe un lucru rău, când de fapt acestea ne salvează viața.

◦ Rezistenţa la Iubire (opunerea) înseamnă şi ataşament. Ataşamentul nostru faţă de lucrurile lumii şi o presiune asupra liberului arbitru al celorlalţi. Trebuie să fie foarte clar că liberul arbitru este sfânt. Să vedem sfinţenia liberului arbitru pe care Dumnezeu a lăsat-o.

◦ Spiritul divin care este în tine generează o energie şi tu trăieşti în Voinţa Divină. Trăieşti la un nivel superior.

◦ Trebuie să ne punem întrebări ca să ne trezim conștiințele.

Marius Ghidel