Când doreşti mai multe satisfacţii şi plăceri ale simţurilor, vrei de fapt mai multă durere.
Dumnezeu este în direcţie opusă: spre puţin. Mai mult bine decât ai nevoie îți ia din viață pentru că satisfacția pe care o simți este pierdere de energie vitală, deci îți pierzi viața când cauți savoarea simțurilor. Plăcerile simțurilor nu au energie de la sine, de aceea nu durează și „fură” viață de la noi. De ce ai vrea să o pierzi?
Lumea îți ia din viață și nu îți dă nimic pentru suflet.
Acceptă tot ce vine din față ca venind din mâna Lui. fără să dai un verdict, un calificativ bun sau rău.
Când ești fără interes personal de mai mult, ești cu Dumnezeu. Ce griji să-ți mai faci?
Să nu fii lipit de nimic este Dragostea lui Dumnezeu. Dacă stai desprins, necazurile și bolile nu vin la tine pentru că nu ai „eu”.
Ca să fii în pace trebuie să fii de același fel ca viața, într-o așezare și nemișcare absolută. Atunci învingi fără să lupți.
Din față vine întotdeauna ceea ce sunt eu. Dacă eu mă transform, se transformă și lumea mea. Suntem înconjurați de oglinzi, de îngerii oameni. Când vom reuși să nu vedem diferențe și vinovați, atunci vom vedea că toate doar curg, unele în altele, continuu.
Când un om trece prin fața noastră, el ia forma interiorului nostru, după care intră din nou în iubire.
Bucuria sufletului înseamnă eliberare de sine, desprindere, expulzare în spațiu. Dar dacă ceva te deranjează, nu este adevărat ce-ți spui. Deranjează egoul, deci asculți un mincinos. Înseamnă că privești printr-un eu și ai preferințe, deci alegi după un interes subiectiv.
Când accepți viața așa cum vine la tine, atunci ești în Dumnezeu și El în tine.
Cine este cel mai puternic? Cel care te ține în viață. Când zici „eu”, ar trebui să nu te gândești la corpul tău sau la spirit, ci la ființa sublimă care nu știe decât să iubească. Sufletul nu este atins sau afectat de nimic. Am venit aici ca să depășim lumea. Te sprijini pe ea și te împingi mai sus. Nu e nimic de câștigat din ea, ci totul de pierdut. În toate este vorba numai de retragere. Pierderea este mai importantă decât câștigul. Când crezi că tu o să câștigi viață și o să ai o existență frumoasă cu bunăstare și satisfacții, de fapt atunci începi să pierzi viață. Bogăția întărește însă orgoliul, care înseamnă moarte.
Civilizația actuală merge în grabă spre autodistrugere și nici măcar nu-și dă seama. Lucrul acesta va chema mecanisme divine mari, pentru scăderea orgoliului.
Să ne mulțumim cu puțin. De multe ori, plăcerea trebuie plătită cu durere, pentru că ia din suflet viață. Adică să mergi spre puțin, spre o lepădare de sine continuă.
(Când Îi dai Lui toată puterea,) totul se rezolvă de la Sine, fără tine.
Capacitatea de înfrânare dă lungimea vieții. Când restrângi materia, ea se transformă în bucurie, Iubire și viață și trece în energie vitală, ce hrănește sufletul.
Din felul în care percepi viața creezi realitate, miști lumile și dai viață Universului. Atât de mare e puterea ta.
Este o mare fericire la moarte și un sentiment puternic de ușurare. Când coboară acel tunel de fericire deasupra capului tău, pleci din corp indiferent cum ești și cât de bine te simți.
Trebuie să trăim mai responsabil, mai în comuniune cu sufletul, adevărata substanță pe care o luăm cu noi pentru a ne continua călătoria prin univers, așa încât să rezonăm „dincolo” cu Iubirea, cu frumusețea și cu existența în Lumină și Iubire. Ceea ce trăim aici și acum, felul în care trăim, simțim și gândim contează „dincolo”.
Moartea nu este altceva decât moartea egoului, de aceea momentul părăsirii corpului este trăit ca o mare fericire. În acel moment trăim cu adevărat sentimentul de a fi noi înșine.
Marius Ghidel
Comments
Post a Comment